- osciláţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. osciláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. osciláţiei; pl. osciláţii, art. osciláţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
osciláţie
Look at other dictionaries:
oscilaţie — OSCILÁŢIE, oscilaţii, s.f. 1. Mişcare periodică alternativă şi simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziţie a sa; vibraţie, pendulare, oscilare. 2. Variaţie periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic,… … Dicționar Român
fluctuaţie — FLUCTUÁŢIE, fluctuaţii, s.f. Abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară faţă de o anumită stare; fluctuare. ♦ Schimbare neîntreruptă, oscilaţie, mutare dintr un loc în altul. [pr.: tu a ] – Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio. Trimis de… … Dicționar Român
balans — BALÁNS, balansuri, s.n. 1. Mişcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obţinerea reproducerii fidele a culorilor.… … Dicționar Român
nutaţie — NUTÁŢIE, nutaţii, s.f. 1. Mişcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului, determinată de atracţia variabilă pe care o exercită Soarele şi Luna asupra ecuatorului. 2. (fiz.) Una dintre cele trei componente ale mişcării unui corp rigid… … Dicționar Român
autooscilaţie — autoosciláţie s. f. (sil. a u ) → oscilaţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic AUTOOSCILÁŢIE s.f. Oscilaţie a unui sistem fizic obţinută prin acţiunea unei forţe exterioare aperiodice. [cf. fr. autooscillation]. Trimis de … Dicționar Român
libraţie — LIBRÁŢIE, libraţii, s.f. (astron.) Mişcare aparentă, de uşoară balansare a lunii faţă de poziţia sa mijlocie, care permite observarea de pe pământ a ceva mai mult de jumătate din suprafaţa lunară. – Din fr. libration. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
pendul — PENDÚL, pendule, s.n. 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziţia de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilaţie reglează mişcările unei maşini sau… … Dicționar Român
vibraţie — VIBRÁŢIE, vibraţii, s.f. 1. Mişcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziţii de echilibru, cu frecvenţă relativ înaltă; oscilaţie. 2. Vibrare (2). 3. fig. Emoţie puternică, înfiorare,… … Dicționar Român
acord — ACÓRD, acorduri, s.n. 1. Înţelegere, învoială, convenţie etc. între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. expr. A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu… … Dicționar Român
armonic — ARMÓNIC, Ă, armonici, ce, adj., s.f. 1. adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. s.f. (fiz.) Vibraţie care însoţeşte vibraţia fundamentală de acelaşi tip şi care se produce cu o frecvenţă egală cu un multiplu întreg al frecvenţei vibraţiei… … Dicționar Român
